După ce am lenevit oarecum o perioadă de câteva săptămâni, de la venirea din Italia, mâine dimineaţă o să decolez, la propriu, spre Turcia, pentru o perioadă de 2 săptămâni. Destinaţia, după escala de 4 ore şi ceva din Istambul, este unul dintre cele mai mari oraşe ale Turciei, Adana, situat în partea central – sudică, pe râul Seyhan, cu o vechime impresionantă, oraşul fiind ridicat pe o asezare hitită de acum 3400 de ani.

Până acum totul bine şi frumos, rămâne de văzut cum o să mă descurc pe acolo printre …turci .

Sper să am timp să colind zona cât de cât, din ce am citit despre oraş, ai ce vedea, sau cel puţin din poze, te îmbie să-l vizitezi, iar de data asta o să am şi laptop cu mine, să mai dau câte un semn de viaţă de pe teritoriul vechiului imperiu otoman…internet am văzut că este wireless la hotel…teoretic n-ar trebuii să fie nicio problemă.

Drumul o să-l fac cu Turkish Airlines, iar referinţele despre ei am observat că sunt destul de bune, doar câteva incidente mărunte în ultima vreme, ultima prăbuşire prin 2009

Să ne auzim de bine!

După o luna de Italia, înainte de Paşte am revenit acasă. Am ciocnit un ou roşu cu familia, am făcut un grătar ca tot românul, dar nu în cimitir ca unii dintre români . Până azi, în fiecare zi îmi propuneam ca în ziua următoare să intru şi pe blog, dar n-am reuşit până acum … astăzi mi-am dat seama că deviza “dacă poţi face un lucru mâine de ce să-l faci astăzi?” chiar nu-i bună .

Îm rest, impresii despre Italia, oamenii sunt la aproape toate capitolele pe care ni le-am putea imagina mult în faţa noastră, mai “slabuţ” ca noi stau doar la maşini de fiţe si la femei frumoase. Sincer să fiu n-am văzut foarte multe femei frumoase, iar dintre cele pe care le mai zăream, cea mai mare parte erau de alte origini, numai italience nu

Dar ca mentalitate generală, suntem la aceaşi distanţă de ei, precum suntem noi de Congo sau Zimbabwe.

Deşi promisesem că voi încerca să postez de acolo ceva poze, o voi face acum, pentru că am făcut imprudenţa să plec fără laptop la mine, singurul mijloc de legătură cu online-ul a fost telefonul:). Nici foarte multe poze n-am avut timp să fac. Locuiam la 20 km de Bologna, şi era destul de incomod cu mersul în vizită, pentru că singura zi când eram liber era duminica, şi atunci preferam să lenevesc. În rest, în fiecare zi treceam prin Bologna în drum spre servici, dar nu aveam nici timpul nici dispoziţia necesară fotografierii.

Din punct de vedere culinar, italienii la capitolul paste făinoase…nu degeaba li se spune macaronari. Sunt în stare să gătească nişte melci(paste făinoase nu târâtoare), sau banalele spaghete într-o mie de feluri, cu tot atâtea sosuri. Şi culmea e că mi-au plăcut toate, deşi mancam zilnic paste, nu cred ca am repetat reţeta de mai mult de 3-4 ori într-o lună de zile, şi nici nu pot spune că o anumită reţetă n-a fost gustoasă.

Per ansamblu, totul a fost ok. Şi sper ca la următoarea deplasare, să postez şi mai multe poze, şi mai multe texte. Nu ştiu ce-i cu mine, dar în ultima perioadă mi-am pierdut atracţia pestru scris…pe blog

Mâine dimineaţă voi pleca în prima deplasare în interes de serviciu, de la actualul loc de muncă. Aşa că, pentru o perioadă de aproximativ o lună, voi fi in Italia, în zona Bologniei. O să mă întorc înainte de Paşte, să ciocnesc un ou roşu acasă cu familia. Am ceva emoţii în legătură cu primul meu zbor cu avionul, dar trebuie să trec peste

Sper să am timp şi internet de unde să postez păreri şi eventual ceva poze din Bologna.

Să ne auzim de bine!

Până una alta, şi alte explicaţii, vă recomand noua piesă a lui Cheloo feat Ombladon – Sau . Zilele următoare revin cu un articol , două

Răspunzând la solicitarea lui Nea Costache, de a mediatiza cazul lui Paul Ispas, cu speranţa că aceste eforturi vor avea efectul scontat, am preluat de pe blogul dânsului articolul, şi rog şi pe alţii să procedeze la fel. Cu siguranţă se vor găsi oameni cu suflet care să pună “umărul” şi să-i ofere acestui copil cel mai preţios dar: SĂNĂTATEA!

Vă prezentăm mai jos drama pe care o trăieşte de mai multe luni Paul Ispas, un băiat de 11 ani, vesel şi plin de viaţă până de curând, cu note foarte bune la învăţătură şi o familie obişnuită. În luna iunie 2010 a fost diagnosticat cu hemipareză partea dreaptă, de atunci starea sa înrăutăţindu-se continuu, astfel încât în prezent nu se mai poate îmbrăca singur şi nu se mai poate deplasa nesusţinut de cineva. Până în prezent părinţii au făcut tot ce le-a stat în putere, copilul fiind văzut de cei mai buni specialişti români, dar singura soluţie rămâne tratamentul în străinătate, pentru accesarea căruia este necesar ajutor financiar urgent.

GORJNEWS garantează veridicitatea acestui caz şi necesitatea intervenţiei specializate imediate.

În luna iunie 2010, Paul Ispas a fost diagnosticat cu hemipareză partea dreaptă, cauzată de leziuni cerebrale cu cauză necunoscută, de atunci starea lui de sănătate deteriorându-se continuu.

Citește tot articolul »