Sau la fel de bine aș fi putut numi articolul “când dai de el, dă repede Close“. Dacă vă întrebați despre ce e vorba, ei bine, despre “unul dintre primele site-uri de “Smart Shopping” din Romania” după cum se autodescriu băieții de acolo, pe care îi puteți găsi la adresa http://pretulverde.ro.

Revenind la seriozitate, sâmbătă am dat o comandă pe site, pentru frate-miu, de 100 de lei(știu că suma nu este importantă, dar este o comandă ca oricare alta), luni am fost sunat de un operator de acolo să confirm comanda, am confirmat, produsele comandate erau pe stoc, curierul urmând să plece luni,  iar ieri, cel târziu azi, după cum m-a asigurat operatorul, trebuia să-mi ajungă comanda. La cateva ore după apel, am verificat starea comenzii pe site: era finalizată, sau cel puțin așa figura.

Astăzi, văzând că ziua era deja trecută(astăzi fiind a treia zi de la comandă), cu frate-miu stând pe capul meu, am sunat la firmă, le-am explicat problema mea, mi-au cerut numele, după care mi-au spus că n-a plecat comanda de la ei încă, deoarece, produsul nu era pe stoc, deși la momentul efectuării comenzii produsul exista pe stoc, la apelului de confirmare, operatorul m-a asigurat că produsul este pe stoc, dar la trei zile după, n-a mai fost pe stoc.

Iar astăzi operatorul, foarte calm, îmi spune că produsul poate pleca mâine dacă doresc, și să ajungă poimâine. Și dacă nu sunam, oare mai pleca produsul? cel puțin puteau să mă sune, să-mi spună că a fost o problemă, să mă mintă ceva, sau are cineva impresia că sunt atât de puține magazine online în țara asta încât să nu poți alege? să fii obligat să accepți toată neseriozitatea unora ? Ei bine, se înșeală, pentru că, am de unde alege, deși pot paria că foarte mulți procedează la fel și se miră cum de nu le merge treaba.

Acum, fără pic de exagerare, dar după validarea comenzii, mai pierzând ceva timp pe site-ul lor, mi-au mai sărit în ochi și alte produse pe care le-am considerat atractive, dar după convorbirea de astăzi, mi-a pierit cheful…

Concluzia: să fie sănătoși, eu nu mai calc pe respectivul site

Dacă ar fi să trec în revistă prima jumătate a acestei luni, aș putea spune că aproape în fiecare zi câte unu a încercat să mă ia de prost, direct sau indirect. La serviciu, mereu se găsește câte unu/una care să-mi încerce limitele bunului simț, iar când nu pățesc la servici, sigur încearcă pe la televizor sau prin presă câte-un deștept.

Astăzi, pe lângă ziua proastă de la servici. Corectez, nu proastă, scârboasă, umilitoare, îmi mai distrag atenția și cei de la NASA cu ultra-mega-super-senzaționala conferință de presă în care-mi spun că au descoperit ei un “obiect excepțional în apropierea noastră cosmică”, care de fapt este o gaură neagră de o vârstă cu mine, de 30 de ani, la o aruncătură de băț de geamu` meu, adică, 50 de milioane de ani lumină. WTF? Ce-i atât de senzațional?

Mă așteptam să-mi spună că mâine ne lovește un meteorit, că ne-am dat foc la valiză, nu știu, orice altceva, ceva care întradevăr să-mi distragă atenția de la repulsia care mi-au lăsat-o cele 8 ore de servici de astăzi. Mă declar total dezămăgit și de ziua de azi. Nimic nou sub Soare(mai nou am văzut că și el a început să facă garagațe, și să ne flegmeze cu plasmă și diverse particule solare care ne dereglează câmpul magnetic), aceiași oameni fără niciun Dumnezeu, care-mi vor mai mânca și mâine o zi din viață…

Deci, cu toate că aș putea să mă consider înconjurat de niște sălbăticiuni, pentru că numai într-o societate civilizată nu sunt eu, prefer să cataloghez luna asta ca…luna prostului!

Zilele trecute s-a descoperit o groapă comună undeva prin Moldova, cu 16 (in unele articole e vorba de 14.000) de cadavre, de evrei, după cum au declarat arheologii, căsăpiți de către armata română în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Propabil și-au dat seama imediat că erau evrei după faptul că erau tăiați împrejur(spun asta în spirit de glumă, chiar dacă unii o pot considera macabră). Revenind la subiect, toată presa a început să hulească nazismul din România, pe Antonescu, Noua Dreaptă, și alte cele, pentru ororile și genocidul comis de armata română, de poporul român, poporul care veșnic a fost pașnic cu inamicii, care n-a atacat niciodată pe nimeni, bla bla…noi mereu am vrut doar unirea, doar pace-n lume și la hotare, ca întotdeauna noi am fost doar niște victime nevinovate ale istoriei.

Iar dacă iei cărțile de istorie la rând, mă refer la cele studiate la școală, culmea, chiar așa o să crezi, că noi am fost sfinții și toți ceilalți niște brute barbare, care ne-au furat fără limită bogăția țării, care ne-au prigonit, iar noi răbufnind câteodată  îi mai căsăpeam pe la Călugăreni, Posada, sau prin alte părți. Chiar puteți privi obiectiv lucrurile și să credeți că o țară precum Moldova, Țara Românască ar fi putut ține piept armatelor otomane pe o perioadă mare de timp? atunci când am făcut-o, a fost doar sporadic, și fără prea mult efect. De fiecare dată, războaiele au fost mai scumpe decât plata birului, iar după războaie se ajungea de fiecare dată, tot la plata birului . Mult timp, și eu am crezut la fel, îndoctrinat de minciunile  învățate la școală.

Zicea cineva prin presă, după descoperirea gropii comune, că îi este rușine că e român. De ce? pentru că armata română a executat 14.000 de evrei în timpul celui de al Doilea Război Mondial ? Atunci ungurii, nemții,  rușii, italienii nici n-ar mai trebuii să iasă din casă de rușine. Ar trebuii să-și închidă granițele și să moară de inaniție de atâta rușine.

Prietenii mei, noi românii, la fel ca toate popoarele, am fost niște barbari, nu că acum nu am mai fi. Poate ar trebui să scrie în cărțile de istorie, că Mircea cel Bătrân după pseudo-victoria de la Rovine a stat prin Transilvania o perioadă pitulat, că  Ștefan cel Mare dădea buzna în Transilvania și Țara Românească la prăduit la fel cum se spune în cărțile de istorie despre tătari, că una dintre multele neveste ale lui Ștefan, a fost fica domnitorului Radu cel Frumos, pe care a răpit-o alături de soția domnului muntean într-o astfel de incursiune. În vara anului 1462, cetatea Chilia, ce se afla în posesia lui Vlad Țepes, era asediată pe mare de turci, și pe uscat de armata lui Ștefan. Poate unii cred că Mihai Viteazu a dorit unirea , dar în realitate a dorit doar un teritoriu mai mare, unde să stăpânească. Poate unii nu știu de dezmățul vestiților panduri ai lui Tudor, de crimele și violurile ce le înfăptuiau, de care însuși Tudor se îngrozise. De-a lungul secolelor am udat pământurile noastre, cu sânge vinovat, și nevinovat. De reținut este un singur lucru, nu am fost noi nici mai buni, nici mai răi decât alte popoare ale acelor timpuri.

Să mai vorbim de inchiziție? Câte mii, sute de mii de oameni nevinovați au fost arși pe rug de către biserică? Dacă s-ar aduna tot sângele vărsat de inchizitori, cu siguranță ar trece peste zidurile Vaticanului. La câți oameni de știință ai vremii și-au găsit sfârșitul pe rug, mă face să mă întreb, oare unde eram acum dacă nu exista inchiziția? probabil cu cel puțin un secol mai departe.

Nu spun că aceastea sunt lucruri cu care noi sau alte popoare ne putem lăuda, dar sunt lucruri pe care nu le mai putem schimba, trebuie doar să învățăm din ele, și să mergem mai departe. Dar pentru a putea învăța ceva, este necesar să le acceptăm așa cum sunt, cum au fost, să încetăm să ne mai mințim pe noi înșine. Să încetăm să ne mai credem buricul Lumii, pentru că din păcate n-am fost vreodată, și nici n-o să fim vreodată.

Pentru toți cei peste 1.300.000 de români care-și sărbătoresc astăzi onomastica, de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, pentru toți cei care poartă numele de Mihai, Gabriel, Gabi, Mihaela, Gabriela și alte diminutive, multă sănătate, fericire și ceva noroc în viață, că este nevoie.

Și fratelui meu, care poartă numele Arhanghelului Mihail, îi doresc sănătate, că este esențială, fericire, noroc și ceva bani . Daca le ai pe toate 4, nu cred că ai nevoie de altceva.

8 noiembrie este sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, în jurul cărora Biserica adună și serbează toată obștea, tot “soborul” Sfinților Îngeri laolaltă. Ca sărbătoare a îngerilor, ziua de 8 noiembrie a început a se serba în Biserică de prin veacul al cincilea și ea s-a răspândit repede în tot Răsăritul creștin.

Despre îngeri, Biserica învață că ei sunt “duhuri slujitoare” (Evrei, 1, 14), adică ființe fără de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu și totodată prieteni și ocrotitori ai noștri, puși de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagăn, la patria nostră cerească, la “Cerul nou și pământul nou” ce vor să fie. Așadar, dacă îngerii se arată sub forme văzute, nu-i asta firea lor cea adevărată, forma văzută este un chip de împrumut, ei sunt “lumea nevăzută”, “cerul”.

sursă: wikipedia.org și sfinx777.wordpress.com

Când mi-am propus să dau drumul acestui blog, am vrut să-mi creez un spațiu unde să pot abera, să pot comenta, analiza după bunul meu plac anumite subiecte, într-o anumită limită a bunului simț. Deși nu sunt un personaj important în online, sau în blogging, în scurta mea existență ca bloger de până acum, am influențat apariția unor articolepe alte bloguri, am influențat anumite păreri, părți ale articolelor mele au apărut și pe alte bloguri, subiecte tratate de mine au fost preluate și de alți blogeri care și-au exprimat propria părere despre respectivul subiect, lucru pe care-l fac și eu.

Ținând cont că sunt un bloger mărunt, am posibilitatea să-mi analizez mereu și exact vizitatorii, referalii, cuvintele cheie, etc, mai exact am o statistică exactă a accesărilor și a domeniilor de unde vin ele. Poate pentru blogerii de renume, ele contează mai puțin, analiza lor este la nivel macro, eu analizez fiecare domeniu și site de unde-mi vine un vizitator, timpul care și-l petrece pe aberațiile mele, reveniri și tot tacâmul ăsta.

După cum spuneam, și eu tratez evenimente citite pe alte bloguri sau site-uri, dar de aici până să dau copy/paste la un articol întreg fără să precizez măcar sursa, este distanță mare. Nu sunt vreun academician, articolele mele sunt structurate destul de simplu, cu un limbaj ușor accesibil, dar asta nu înseamnă că sunt mulțumit când cineva copiază un articol de la mine și-i dă publică, pe propriul blog, fără să schimbe măcar o virgulă, sau măcar să specifice acolo ceva, “articol ciordit de pe blogul X”.

Analizând traficul din ultimele zile am observat un o vizită de pe un domeniu nou, analizându-l am găsit vreo câteva articole identice cu ale mele, publicate la câteva luni după publicarea lor de către mine, aici pe blog. Câteva exemple:

• Pe 9 mai 2010 am publicat Dedicaţie pentru Guvern, Parlament şi Preşedenţie… , pe 23 septembrie 2010 respectivul a publicat Dedicatie pentru Parlamentul României , Guvernul României si Presedentie …, conținut identic, titlu completat cu “României”.

• Pe 13 martie 2010 eu am publicat Mă irită unii…, pe 23 septembrie 2010 respectivul a publicat Mã iritã unii … si asa de tare …, titlu cu adăugirea “și așa de tare…”, conținutul identic.

• Pe 19 noiembrie 2010 eu am publicat mă enervează…, pe 23 septembrie 2010 respectivul a publicat Mã enerveazã …, unde a schimbat din titlu doar “m”  în “M”.

Din ce mi-am dat seama, tipul și-a deschis blogul pe acea dată, 23 septembrie, și probabil ca să nu fie gol, a dat copy/paste la câteva articole, de pe alte bloguri, că aibă și el un conținut acolo. Sunt convins că din celălalte articole ale sale, cu siguranță, multe le pot găsi pe alte bloguri, cu data de publicare anterioară.

Dar așa-i la noi, se ia licențe și doctorate cu lucrări copy/paste, de ce nu s-ar face și bloguri?  Oricum, nu-i frumos !