Iubit de mulți, hulit de mulți, dar apreciat de majoritatea. Probabil ăsta a fost omul Adrian Păunescu. Personal nu pot să spun că l-am apreciat ca om politic, probabil una dintre greșelile oamenilor de cultură a zilelor noastre este tocmai faptul că se asociază cu clasa politică, și fără să vrea ajung să fie în aceași mocirlă cu politrucii și demagocii care ne conduc destinele. Nu mă pot lăuda nici că am fost vreun înfocat rumegător al poeziilor sale, dar cu siguranță am apreciat și apreciez inițiativa Cenaclului Flacăra. Probabil fiind prea mic pe vremuri, și prea prins cu grijile zilnice în prezent, n-am reușit niciodată să ajung la un Cenaclu Flacăra, să-l simt live, dar mereu mi-a plăcut să ascult înregistrări de acolo, și mereu mi-am propus să ajung să “simt” unul în adevăratul sens al cuvântului.

Mulți l-au hulit pe Adrian Păunescu pentru odele sale închinate comunismului, dar oare cine n-a făcut-o pe vremea aceea? Probabil doar grupurile de rezistență din munți. Oare câți din actuala conducere n-a preaslăvit pe “cel mai iubit fiu al poporului” și realizările sale? probabil doar cei care erau prea tinerei atunci. Dar oare câți din cei care ne conduc, în acele vremuri au avut și curajul să ironizeze regimul, în paralel cu slăvirea sa. Puțini, foarte puțini, dar între cei puțini a fost și Adrian Păunescu.

Pentru majoritatea dintre noi, ieri a murit un om, un politician, un poet, un “fost”, dar este foarte posibil, ca peste ani, să ne dăm seama ca am fost martorii timpului la moartea unui geniu. Câți l-au considerat un geniu pe Mihai Eminescu în timpul vieții sale? Câți l-au apreciat pe Tudor Arghezi sau pe George Coșbuc? Dar precum vinul, la fel și poeții și artiști, valoarea lor, și a creațiilor pe care le-au înfăptuit, crește în timp, în ani și ani, și la noi românii este deja un “obicei împământenit” să ne apreciem geniile doar post mortem. Deși la cele peste 1 milion de exemplare ale volumelor sale de poezie ce au văzut lumina tiparului în timpul vieții, cu siguranță este un record, probabil post mortem numărul se va tripla.

Citește tot articolul »

Nu știu cum reușim(sau mai bine spus , nu reușim) noi să ne promovăm obiectivele și atracțiile turistice, sau poate pur și simplu nu prea vrea nimeni să ne vadă la față. Nu vreau să exagerez cu denigrarea, sunt convins că vin și pe la noi turiști străini, doar că majoritatea uită să mai revină, datorită serviciilor pe care reușim să nu le oferim, dar totuși le luăm căciula de bani pe… nimic.

Personal, apreciez inițiativă Ministerului Turismului de a promova atracțiile turistice ale țării pe lângă televiziuni și afaceri cu BRD, și în online. Spun asta pentru că, eu spre exemplu, urmăresc foarte rar publicitatea de pe la TV, în schimb pe internet, stau destul de mult.

Deci, după cum spuneam, pe youtube e ok, pe facebook este la fel de ok, dar clipul de mai jos chiar a reușit să-mi smulgă un zâmbet în colțul gurii. Am ajuns să fim promovați și-n pielea goală? suntem dați dracu, doar că nu ne ia…

Clipul poate fi difuzat doar după ora 24, și vizionat doar de persoanele peste 18 ani.

Dacă nici acum nu dau năvala turiștii, nu știu ce ar mai putea atrage turiștii, dar o să mă mai gândesc, poate-mi trece ceva prin cap

Că tot vorbeam în articolele trecute despre realitatea/irealitatea în care ne aflăm, vă propun un film făinuț, unde diferența dintre vis și realitate este insesizabilă. Este de vorba de Inception (Începutul), o producție 2010, cu  Leonardo DiCaprio în rolul principal.

Filmul are pe imdb.com o rație de 9.1 din 10, deci este considerat un film bun. Amatorii acestui gen de filme cu siguranță îl vor aprecia.

Vă urez vizionare plăcută!

Și cum toată lumea e în febra Halloween-ului, vă propun un site unde puteți să vă supuneți unei ședințe foto specifice Halloween-ului. E preferabil să fie o poza de bust, iar dacă priviți obiectivul, cu atât mai bine

Iar pentru a da un exemplu, m-am supus și eu… transformării.

Site-ul despre care vorbeam este : http://makemezombie.com/

Ce pot să spun…spor la transformare și un Halloween fain, vă doresc !

Mă irită faptul că apar în presă diferite stenograme, probe în dosare penale, sau fără nicio legătură cu vre-un dosar penal, ale “mai marilor” de pe la noi.

Dacă sunt probe în dosare penale, de ce apar în presă înainte de judecarea respectivului dosar? Iar dacă nu sunt probe în dosare, atunci, cu ce drept s-au făcut respectivele interceptări, cu ce scop, și de către cine?

Cine poate face interceptări telefonice pe la noi? În mare parte doar serviciile secrete. Și cum ajung ele “pe piață”? ori sunt “pierdute în drum spre tribunal”, deși cineva ar trebui tras la răspundere pentru pierderea unei probe dintr-un dosar, dar n-am auzit să fie cineva vinovat pentru zecile de stenograme apărute în presă. Și dacă nu s-au pierdut poate jurnaliștii care le-au publicat, au intrat prin efracție în serverele serviciilor secrete, și atunci iar ar trebui să aud de condamnările respectivilor care au intrat neautorizat într-un computer al serviciilor. Ba mai grav, compromiterea unui sistem de securitate al serviciilor secrete chiar înseamnă un atentat la siguranța națională, spre deosebire de presă.

Revenind la oile noastre, nimeni nu e niciodată vinovat, deci, singura concluzie logică este că aceste stenograme sunt difuzate de bună voie de către servicii presei spre difuzare. Și atunci, unde este prezumția de nevinovăție pe care fiecare dintre noi trebuie să i-o acorde unui acuzat până la dovedirea vinovăției?

Deși stenogramele apărute în presă sunt ale unor gunoaie care nu merită pic de compasiune, care acum cîteva sute de ani erau trași în țeapă fără judecată, totuși se încalcă principiile unui stat de drept, iar justiția se face în stradă, la televizor, nu în intituțiile abilitate. Și cine contribuie la această stare de fapt? Exact instituțiile care ar trebui să vegheze ca acest lucru să nu se întâmple. Deci, de ce se numește Serviciul Român de Informații? și de ce nu se numește Serviciul PDL-ului de Informații? sau al PSD-ului? sau al PNL-ului? pentru că acești domni agenți, și această agenție nu lucreză în interesul poporului român, ci în interesul diferitelor grupuri de interes, diferitelor grupări politice, fiecare partid cu serviciul lui de informații.

Și ca să vezi că totul e de rahat în țara asta, toate stenogramele astea sunt publicate în presă doar pentru intimidarea adversarului, pentru că nu au nicio finalitate juridică. Nimeni nu pățește nimic, toți ascultații înfloresc, în timp ce omul de rând, care privește ca prostul la circul mediatic, sărăcește pe zi ce trece.

Dacă astăzi stai la butic, la o vodcă ieftină cu vecinul, și urmăriți talkshow-ul despre stenograme înjurând ba pe unul, ba pe altul, fii sigur că mâine o să fii mai oropsit, mai sărac și mai îndatorat, pentru că așa e la noi, unul cu futaiul, altul cu mălaiul.